mă tem că mîine iar voi lucra pentru capitalism,
că nu voi reuși niciodată să rămîn singur.
mă tem că voi zbura doar în imaginație, că nu există de fapt zbor, ci doar,
doar necunoaștere.
nimeni nu-mi spune că-s puternic, dar mi se spune să am, să am,
dar ce am eu ?
și mă tem că iubita care-și spune iubită
va fi străină,
că prietenii care-și spun prieteni
vor înceta să mă caute,
dar ce am eu, ce am eu?
poate că viața este o metaforă și eu nu știu,
identificarea celor doi termeni, clișeu aparent,
“viața e viață”,
dar eu mă tem și compar, eu vorbesc despre slăbiciunea mea,
despre ceea ce ar putea avea legătură cu mine,
și niciodată analizînd, niciodată,
e un lux atroce.
Încă nu sunt pregătit să mor, încă am soarta celui care doar se consumă, de-aia mă tem,
dar uite, uite !! .....