...

tandrii!
ah! cat de tandrii
mai puteau ei sa fie,
in exact momentul
in care se aruncau
orb
de pe crevasele inalte
si taioase
ala marii Realitati...

ah,
cat de moale le era trupul
strivindu-se
in plesnet de
sange,
intre muchiile taioase
ale lucurrilor...

ah,
cum mai tipau
ei fabuloase versuri
in timpul marelui zbor
indrepatndu-se
lucid si dureros
spre Marea Uitare...