nu se mai poartă rochii cu inima ieșită înafară
se pare că umblă devoratorii de taine
pe marginea sângelului acidulat
în primăvara asta lacrimile se prind la cingătoare,
se diluează în vinuri alese
cu efect de împerechere garantată

la modă sunt animal printurile
victimele au capetele împărțite în două
aruncate sauvage pe sub patul în formă de stea

ne vom îmbrăca în piei cu axoni de ciment
sinapse filtrate prin voaluri de femei pline,
încercuite cu sârmă ghimpată,
riscând izolarea în propria axă
uneori, sinuciderea-n masă

* * *
în top sunt emigrările la polul nord
printre urși polari, pinguini bleu ciel
acolo iubirea se-mbracă în țurțuri
cu venele rupte până la poezie.