Când te-aș iubi (de te-aș iubi)
Păstrată-n mine
Ai putea să-adormi.
Iar la trezire să te regăsești
Mai mult ca nicăieri
În mine,
Deși nu te-aș cunoaște pe de-a-ntregul
Niciodată !...

Căci dacă te-aș iubi,
În fiecare dimineață
Te-ai putea
Privi în ochii mei,
Spunându-ți:
“Sunt mai frumoasă
Cu o zi”.

Și-aș alerga spre tine, tu dezvăluindu-mi
În fiecare clipă rosturi
Din ceruri, poate,
Și din noi.
Doar taina ți-ar rămâne mai departe
În nesfârșire ferecată,
Când te-aș iubi (de te-aș iubi)
Și orele ar plânge,
Izgonite,
La ușa camerei în care
Înveșmântată-n frumusețe
Þi-ai pune, drept podoabă
Cântul meu.

Când te-aș iubi (de te-aș iubi),
Cuvintele-mi ar tace
Și nu ți-ar spune-o
Niciodată.