Cind seara zapada cadia
Si norii devenise toti suri,
Cind dorul ma ucidea
Ti-am scris aceste versuri.

DE CE?

De ce si pentru ce eu scriu?
Pe tine doar te^ntreb...
As vrea sa stiu,
Dar nu stiu,
As vrea sa te aud,
Dar nu aud...

O, Doamne! Ce necaz
Sa arzi in nebunul amor al iubirei
Iar ea doar mindru si rece
Cite odata la tine zambeste
De parca la altul gindeste
Si pe tine nu te-a iubit,
Si nu te iubeste.

Da, tu poti fi rece,
Focul ce arde
Ca nu-l simci sa te prefaci.
Si ca nimic cu tine el nu are:
Sa stinje ei, s^aprinde altul.
Ce tii pasa tie, ce necaz -
Daca vrea el
Las^sa rabde.

Da, tu ai putea sa te arunci
In focul ist ce arde...
Dar la ce bun?
Oare e pentru tine acest drum?

O, Doamne!
Ce bine ar fi sa ma^nsel,
Sa se aprinda la aceias suflare
Amorul tau si al meu in el
In focul ce arde demult si ma doare.

Sa ne vedem aprinsi
In oci privind amornic
In bratele iubirii strins cuprinsi
Iata visul meu cel dornic.

Da, doar este numai vis,
Iar visul mlt nu tine...
Si ma trezesc in plina desperare
Si iar traesc cu cindul doar la tine.

De te-au obosit cuvintele mele
Dale la naiba pe mine, pe ele,
Ele sunt doar scintei
Si te aprind numai daca vrei.

De ce si pentru ce eu scriu?
Pe tine doar te^ntreb...
As vrea sa stiu,
Dar nu stiu,
As vrea sa te aud,
Dar nu aud...