Ca dintr-un atom radioactiv,
alfa, beta și gama,
am radiat din pântec,
ergo sum din mama,

cu licență de trup,
din politehnica lui Dumnezeu,
infestat c-un strigăt,
de uimire ce-s eu,

repartizat la un sân
de la Oficiul forțelor de muncă,
spre un sfârc de viață,
așezat la dungă,

premeditându-mi rostul
spre a fi epifanic,
înghesuit în statistici
cu sânge octanic,

dar motorul o boală,
mi-a contactat, sempiternă,
că pasărea pe ram are,
combustie, alta, internă,

că dunga-i mașină
și doar curba emoție gravă,
și clipa convexă la toate
mi-a devenit, dintr-o dată, concavă,

la freatice viscere,
la metafizici subtile,
și-am devenit rebelul
sortit să se mire,
și să se-ntrebe în trombă:
Ce-i pântecul și ce-i mama ?
Ce a radioactivat atomul,
să mă alfa, să mă beta, să mă gama ?