agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-28 | | Înscris în bibliotecă de Claudia Radu
bunica mea e poate greierul acesta frumos. stă și cântă
la marginea crucii de lemn pe care numele ei este singurul vers sofia. câteva viorele și chiar sapa care mai păstrează luciul mâinilor ei stau rezemate pe movilița de pământ. eu citesc poeme din emily dickinson într-o liniște ce ne unește deplin. o pasăre își trece o clipă umbra prin înțelegerea noastră, dar sensul ei adâncește unitatea. iar dacă se înclină iarba de vânt e-un semn în plus că vântul e un vers și faptul că mă-nfior este efectul depărtării. casa bunicii se vede bine din deal deși este mai mică decât norii și chiar puțin umbrită de plâns. în secretul nostru poate intra doar dragostea, cum vântul acesta în cartea emilyei. ce e grozav este că suntem morți cu aceeași putere cu care suntem vii. a înflorit liliacul în gardul cimitirului cu o nepăsare dumnezeiască. cei bogați și-au vopsit cu bronz literele pe marmore. cei mai săraci au văruit crucile de lemn ca pe niște pomișori. femeile bătrâne se cântă și tricoteză frumos. dar poate că noi tăcem altceva. în luciul sapei bunica desface batista, scoate doi bani albi și mi-i așează pe pleoape. banii sunt reci și stemele lor nu-mi par cunoscute. dar poate că vântul a încurcat paginile cărții.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate