Bate-mă cu biciul peste pulpele goale,
Bate-mă cu biciul, spune poemul
Târându-se în patru labe în fața mea
Această piele flască pe care stau întinse cuvintele
Nu mai are sânge,
Această piele flască în care ați pompat aer,
În care ați înfipt acele de seringă
Nu are sânge,
Această membrană galbenă nu mai are nimic.
Bate-mă cu biciul; dicolo de suprafața cărnii se ascunde misterul
Voi urla, voi vedea cuvintele cum devin roșii,
Va fi o rană vie, imensă, atreziană,
Un animal jupuit; bate-mă cu biciul
Spune poemul.