Nu locuim în sala puterii, că e deșartă și trecătoare
Flutură în ferestrele ei fel de fel de zdrențe care nu înseamnă nimic,
Nu locuim pe un teanc de "parai", căci ei nasc un animal mort
Din care unii-și fac căciulă și guler și nu mai simt frigul de-afară
Pe emisfera unui creier locuim, acolo dispare într-adevăr haosul nopții
Un creier în deplină singurătate; îi sărut tălpile, inima, pielea lui uriașă
Un creier ca forța magnetică topind gheața, arzând imense câmpii de guano
Pe emisfera unui creier locuim
Îi sărut tălpile, inima, pielea lui uriașă.