simbol al focului ascuns
și-al energiilor oculte,
la sânul său de nepătruns
și îngropat sub straturi multe,
pământu-l ține împietrit,
ca prizonier pe veci din soare,
sclipește dur în răsărit,
vădind a iadului culoare.

în jar străluce când călduri,
în roșu negru-l siderează,
scântei aruncă sub arsuri
de flăcări care-l devorează.
apoi se stinge și tăcut,
se risipește-n spuza rece,
agonizănd ca început
al vieții care-n moarte trece.