Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă
Cu fesele ca dealurile subcarpatice,
Cu umerii albi, ca pielițele mieilor
Și sânii ca două lubenițe lunatice.

Să duduie când calcă ușor pe pământ
Și să-și înfoaie grozav fusta de stambă,
Să tacă, să nu-mi iasă nicicând din cuvânt
Și să aibă treizeci de centimetri la gambă.

Să nu folosească șampoane sofisticate,
Nici rimel, nici fond de ten, nici ruj
Să-mi gătească ciorbă de gulii cu smântână
Și din când în când varză a la Cluj.

Să poarte gumari și șosete-nflorate
Iar pe cap pălării uriașe de pai
Să-i deteste pe clasici, mai ales pe Mozart
Și să-l urască pe Norbert Detaeye.

Să spele, să calce, să mă îmbrace
Să nu fi aflat nimic de design
Și să răspundă invariabil la întrebările mele:
E bine, I am O.K., I am fine.

Nu va ști că te iubesc nebunește
Și că te văd în clipele mele extatice
Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă
Cu fesele ca dealurile subcarpatice.