Stând pe loc, poetul merge spre locul de muncă,
Îi poate călca o mașină capătul material al visului,
însă metafizica nu se sparge,nu se sfărâmă, nu se zdro-
bește.
(Fericit poate fi purtătorul unei astfel de lucrări.)

La locul de muncă ajungând, poetul, nu simplifică pe- isajul locului unde trupul lui a început călătoria. Comunicarea se face prin invizibile fire, din stâlp
în stâlp,prin încifrarea estetică a suferinței.

Nu se vede noul drum mai de fier decât fierul, mai te-
legraf decât telegraful, de aceea considerați poetul ca pe un mijloc silențios de călătorie, ca pe un fotoliu în care te poți așeza confortabil, pentru o stea.

Frunza te caută prin el, și sandwich-ul a două pietre de
zid antic te caută, și felia zilei de mâine, la fel,
și s-ar putea să te și afli, dacă vrei cu adevărat
să te știi.

Din fabrica ascunsă a poetului ți se dau, cu caracter profilactic an(ti)gelice versuri.Din fabrica ascunsă a poetului ți se dau, ca terapie de șoc, luptători contra automatismului virotic.Și vitamine ți se dau, în convalescență, multivitamine pentru întărirea omului din tine.

Dă-i, de aceea, poetului, utilități și cele necesare pentru fabrica mântuirii tale, să nu se oprească din spus, roțile lui să sfarme sterilul, să extragă miezul, să floteze esența și să nu se termine până la sfârșitul lutului.