Realul în discurs cu sine ca ființă
Încântă devenirea diverselor osmoze
Din care se distinge marea conștiință
A omului ce viața își vrea-n apoteoze

E deslușit zeiescul… Născut de o gândire
Transpunând un bine din piatra rece-n sine
Prin înflorirea dramei cu dalta să deșire
Oricare lege-adâncă tradusă pe retine :

„Nu neglijați un geniu urmându-vă voință
Peste Repaus Veșnic căci gândul e mișcare
Și-n existența dată discerne stăruință
De-a aduce-n astăzi omului mult soare“

Când își urmează cursul gândirea în osmoze
Realitatea ajunge prin ea-n apoteoze…