admiri ochi plânși ce vor să vadă
la fel ca-n veselie când trecut amar
nu umple clipa minții într-o sfadă
cu alta balansând cântar

venit-a timp cu Dumnezeu în față
adică libertatea de-a gândi curat
rămas-au neguri abstracțiile-n viață
căci prin concret dezbini un necurat

de mult deprins cu acestea-nchini
clare cuvinte spre-a lăsa-n hârtie
tristeți și bucurii cu care-alini
moi glasuri ce nutresc falsă vecie

lansând banalități prin verb deschis
cu ochii plânși eterenități mi-ai zis