Cosi bruma cu picioarele desculte
Lacrimile sufletului
ingheata
Te acoperi cu halatul trupului
meu ca o angelica alinare
dar nu-ți ajunge și îngheți
încet-încet
într-un tertip al ultimei
toamne
cuprinzându-mi privirea
ca o oglindire
in ceaiul îndulcit
de patima cu care ai atins
toarta cănii.
Suflii niste aburi care pier de
sila neființei tale.
Cuvintele de adineaori
ți le retragi in perfidia
fundului oceanului din ochi
cazând pe vârful linguriței
cu care culegi
ultimele firicele de zahar
ramase.
Dar speranțele s-au dizolvat
Au murit de însăși adulmecarea
ta!