este toamna si iar toamna,
inima ma tot indeamna,
sa-ti vorbesc,iubirea mea,
printr-un nor sau printr-o stea,
prin sarutul unor flori
sau prin geana unor zori
ori prin jerba de culori...
este toamna si iar toamna,
tot mai singur sunt,o,doamna,
tot mai singur,mai stingher,
doar la tine eu mau sper.
si mi-e arsita si ger,
si mi-e noapte si mi-e zi,
si mi-e plin si gol(tu stii?)
si mi-e fiere si nectar,
si mi-e tulbure si clar,
si mi-e apa si mi-e foc,
si noroc si nenoroc,
si-ntamplare si soroc,
si mi-e lumea la un loc...
este toamna si iar toamna,
la tristete ma condamna
vremea rece de afara
si in suflet curge seara!
si tot caut ca sa scap,
ganduri nu ma mai incap,
imi tot croncanesc prin suflet.
vino,draga,cu-al tau zambet
si-al tau senin din privire
varsa-l darnic peste mine
,sa imi lepad crusta groasa
de tristete ce ma-ngroasa
iar grauntele durerii,
ce-au prins toate gustul fierii,
sparge-le de-a ta dulceata
si stropeste-ma cu viata
ca in zorii gangurind
la sperante eu sa prind
noi emotii sa ma-nceapa,
sa fiu susur bland de apa,
sa fiu stea beata de cer
ori stejarul semincer,
vise-n mine sa se-nseamna...
este Toamna si iar toamna!