sunt plină de sclipici sclipici sclipici
minuscule scântei scântei
așa de parcă
cineva discret
m-a înmuiat într-o o soluție magică priviți

cum pe trupul meu cuvintele sale își întind mâinile cum tremură
materia lor cum începe să capete sens
ce dacă latră un câine pe undeva e noapte și frig

niciodată nu l-aș confunda nu l-aș încătușa nu l-aș alunga
m-aș retrage doar uneori să renasc

din primăvară târzie
din memoria zăpezilor
dintr-o poezie
de crăciun

în toate reprezentațiile
precum un foc anume într-o candelă anume precum

06.02.06