ieri aveam trei icoane cu margini aurite tu
le-ai întors cu fața spre Dumnezeu preț de-o ultimă
iubire mă iartă n-am știut că prin oameni bântuie lupi cu umbră
albă tot mai deasă am rostit
despre toate mai puțin despre valea plângerii acolo
într-o noapte cu lună plină am dus ultima icoană
a patra nepictată cu albul șters pe spate sunt
singura neuitată femeia-de-altfel
frigul învechit din lemn de strugure
azi am rupt arcușul și l-am înfipt prin lacrimă
în pământ să crească ultimul gutui în locul acela pe veci blestemat
fără rod fără cruci de păsări fără n-i-m-i-c
doar cu albul icoanei a patra
șters pe umbră