agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1607 .



Detractorilor lui Eminescu
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Bibliofilul ]

2006-03-06  |     | 



MOTTO:
"Critici voi, cu flori deșerte
Care roade n-ați adus..."

La voi cobor acuma, jivine literare,
Pigmei, mutanți genetici și avortoni schismatici!
Cum de-ndrăzniți voi, oare, prin scremete vulgare,
Prin zvâcnet de copite și crize de zănatici,
Să ponegriți Columna de aur sacrosantă
Care-a topit într-ânsa rostirea românească?
Cum de-aruncați noroiul de critică bufantă
Spre Geniul națiunii, crezând c-o să-l mânjească,
Deși știați că Geniul în veci de veci nu piere,
Deși știați că țara vă va privi cu ură?!
Detractori răi, bezmetici, cu limbi muiate-n fiere -
Nu pică Everestul d-orice râgâietură!

Au încercat și alții să-i cate pete-n soare,
Să stingă raza-laser a Sfântului Luceafăr,
Dar au sfârșit cu toții în cloci mirositoare,
Precum și voi sfârși-veți! Sunteți vreunul teafăr?
Căci Eminescul nostru nu este fitecine,
Nu-i simplă chintesență, ci-un Univers de glorii!
Și nu noi ni-l alesem, ci, simplu, El, pe Sine,
Þâșni spre-Nalt, prin jertfe, prin aspre purgatorii...

Milenii de milenii se pregătise Terra
Și Universu-n clocot spre a ni-l naște nouă!
E-un dar al Providenței, trimis exact în era
Când toți aveam nevoie de vocea Lui cea nouă...

Cum Împăratul Soare resoarbe-un nor de aur
Din marea de amar a națiunii noastre,
La fel fu Zeul-geniu care, ca Meșter faur,
Cu sete-l absorbise din lume și din astre!
Și s-a-ntrupat în codrii de-aramă-ai României,
Să-i distileze doine, să-mbrace țara-n rime,
Să-nvețe dulce-amarul iubirii, pe vecie,
Să-i buciume durerea și doru-n întregime...
El și-a iubit poporul; i-a proslăvit istoria,
I-a dat o limbă nouă, i-a lăudat voivozii;
Ne-a pus la rang de cinste; ne-a dus în lume gloria...
Iar jertfa lui măreață i-o neagă-acum nerozii,
Casapii poeziei, călăii frumuseții
Ce spurcă limba dulce cu zoi mirositoare!

O, blestemate javre și inamici ai vieții,
Care ieșind din cloace ați prins a viermui,
Nu vi-i rușine vouă, cocote bârfitoare,
Să ponegriți pe Zeul rostirii noastre vii?
Căci El trăi-va veșnic, cât sunt români sub soare,
Pe când voi sunteți... Ni-meni!
N-ați fost -
Și nu veți fi !

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!