fiindcă aici suntem numai noi
inventăm poezie
pentru o viață netrăită
ca și cum am iubi
în diacritce scrise mărunt
la mașina unui timp absolut

acum recit ca și cum te-aș căuta
între psaltiri
tu cel plecat și atât de eretic
încât îmi amintești de un bucium
fără munți

nu știu unde am închis primăvara
poate o voi găsi în alt an
niciodată al câinelui
niciodată al discordanței
între mine
cea privind închis
și tine
cel acoperit de toamnă