am să mă tâmpesc de-a binelea în colivia asta
se răstește ascuțit canarul
nimeni nu-i răspunde nici ușița nu se mai deschide
mâna stăpânei s-a ofilit undeva pe covor
e o bătrână de optzeci de ani care tocmai face infarct
fără suflet fără lumânare
pisica sosește la geam cu o gheară netăiată și zâmbește ironic
ridică labele și din arterele secționate sare sângele
blănița pufoasă neagră se bucură bătrâna vrea să urle
mai tare decât horcăitul mâței nu e nimic se stinge
cu un ochi semiînchis și colțurile gurii se trag spre bărbie
canarul strânge ochii deschide ciocul trage draperiile
lucifer miorlăitor se ridică pe picioarele dinapoi fericit zgomotos
fierbinte e masa colivia de fier arde și se năruie
singur pe scobitoarea lui păsăricul scâncește uscat
i s-au lipit aripile de trup iar călăul se apropie
doi pași un pas vals fas

pene galbene șovăie spre covor pisica se privește în oglindă
râzând visul i s-a împlinit are cap da canar și ciripește