La masuta rotunda
pe care zac, amortite,
cu sufletul suspendat,
un pahar doar
si o scrumiera.

Care e echivalentul in lacrimi
al unui pahar de vin;
dar in strigate mute
al unui scrum de tigara?!

Cum ar fi oare, de n-am mai inabusi strigatul
in noi, ci l-am azvarli cu o aruncare
de brate, in vazduhul
profund?!
Cati ingeri
s-ar prabusi oare?

Cat delir adunat intr-un pahar
ciobit si
o scrumiera
ruginie...