în fiecare dimineață te găsesc în patul meu
de oase
și mă dor cearșeafurile albe
ghicite în întuneric
sau poate e doar albul oaselor
epuizate
de aerul pe care-l respiri

doar ochii tăi se văd închiși
peste o viață de ape
iar soarele va întârzia totdeauna
în gura închisă
peste gura ta

plângi și sunt fericit
fiindcă inima mea nu va fi
niciodată
mai frumoasă decât
lacrima ta