Am privit sus.
Ochii mi s-au ridicat catre verdele infinit
De deasupra Universului meu.
Si-am ramas pierduta in frunzis...
Sufletul mi s-a umplut de viata.
Mi s-a facut dor de trunchiul sau...
M-am apropiat
Si l-am strans intre brate
Cautand sa-i simt durerea si sa i-o alin.
Mi-a soptit: "Sunt batran".
Am inceput sa-l plang;
Plangeam impreuna.
Eu cu lacrimi,
El cu roua pura din ceruri.
O picatura mi-a alunecat pe obraz si am sorbit-o;
Seva lui curge acum prin venele mele.
Mi-a soptit din nou cuvintele cutremuratoare:
"Sunt batran, prea batran"...

Se facuse deja toamna,
Eu eram langa acelasi arbore
De doua anotmpuri.
Timpul nu mai exista,
Doar frunzele se schimbau.
Le-am ridicat de pe pamant fragile, fosninde;
Si rasare o mladita zambind verde:
"Sunt a lui".