agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1340 .



Invitație
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Bibliofilul ]

2006-03-13  |     | 



Dacă zorii din creste se desprind învoalte

rupându-și peste plaiuri evantaiul culorilor,

dacă de la tăcere până la geamăt

se surpă în munți povârnișurile,

dacă luna vâslește prin bălți între nuferi spre maluri

și un tremurat în depărtări însăilează alizeul,

atunci nevrând ți-e sufletul o oază, o clipshidră

care-ți reversează trecutul în prezent

și prezentul în trecut

vârsta ce-ai parcurs-o și a cărei statuie o contempli

cu blânde tristeți în cuget.

Gorunii își freacă unii de alții ramurile

iar furtunile se reped cu turbare

din chepengurile cerului cândva adormite.

Șarpele pe trunchiul mărului

se spiralează șiret

căutând o nouă Evă,

apoi deodată prinde aripi negre

și dispare în norii de plumb

pierzându-se-n timp și-n legende.

Și de la secol la mileniu

și de la mileniu la antenele de radio

civilizația iese dintr-o crisalidă

transferându-se într-alta,

în minuni care ți se aștern firesc la picioare

și te apropie tot mai mult

de închipuirile idealurilor tale pierdute

căpătând aceleași traiectorii

ce se-mpletesc tot mai mult

și mai mult, și mai mult…

Aceleași suiri și străluminări ale crinului,

ale lunii, ale sufletelor noastre.

Astfel te ridici pe raza conștiinței comune

măsurând cu bătăile inimii veșnicia nașterii clipelor.

Moartea n-a dărâmat niciuna

din urmele lăsate de tine.

Caruselul de umbre își învârte

imaginile frumuseților vesperale.

Aurora își lărgește trena de spume celeste

pentru că ziua își impune tainele

săltând peste trupul stelelor

dincolo de ignoranța meduzelor,

a delfinilor, aricilor de mare.

Se schimbă acalmiile vremii

alunecând în năframele vântului.

Și răstimpul de liniște

cu ison de izvoare din peșteri se schimbă

și-și scutură taina pe cărările căutărilor noastre.


Vino-așadar să sculptăm împreună

îmbujorările aprinderii firilor.

Vino aici să ne trântim

pe-așternutul de raze tulburătoare,

să intrăm împreună în visul de aur

al norocului nostru.

Puternici să fim în dorințele ce vor să ne-nalțe

dincolo de Nirvana.

Să-ncepem cu îndrăzneală profană reconstituirea,

sărut cu sărut,

a Paradisului de milenii pierdut.






.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!