Mă sufoc în diminețile zilei de mâine,
mânjite de plictiseală și emoție spudorată,
fără ca măcar să mă cobor de pe raft
-obiect fără urmă de frumusețe sau măsură,
-oamenii comentează când mă privesc-,
așa cum încă tu spunea-i deunăzi-,
vărsându-te de lehamite și prostie
pe străzi-.
Sunt departe de voi,
de aceea mă sufoc, mă urăsc
-de iubit?!...nu există!...
poziția pe care o dețin e mizerabilă,
iar locul unde locuiesc-de câteva decenii-
un anticariat de obiecte prăfuite și utitate-
mă împiedică să trăiesc.
Ehh, bine, uite de aceea mă sufoc,
mă vomit din cenușă,pe tine
te scot din măruntaie...
din lutul meu te scot.