Miroase a mort
Și moarte e,
Căci tu te-neci în sărutare.
Amară și limba ta mi se pare,
Dar are aromă de înmormântare…

Pe criptă m-așteaptă coroane ofilite,
Vorbite,
Citite,
De moarte,de-o clipă sau vieți infinite.

Iubitul îmi curăță de mâine mormântul.
Vrea să moară cu mine și n-are loc în sicriu.
E spațiu și moarte destulă,dar nu-ncape sărutul
Așa că mai bine rămâne om viu…

Se-apleacă să-mi plângă pe pleoapele-nchise.
Ar fi vrut să mă uite c-are buzele triste…
Groparul închide cavoul.Mă lasă să putrezesc,
Oasele-mi crapă,iar țesuturile mucegăiesc.

Dar și moartă mi-e foame și-aș bea numai sânge,
Iar nici viermii ce zac peste mine nu mi-ar ajunge!
Așa că fantoma îmi pleacă pe stradă.
Se plimbă prin blocuri și stă la ferestre
Așteptând iubitul să și-l revadă,
Căci dorul morbid o tot zăpăcește…

Deși sunt moartă și crezi că am dispărut
Amintește-ți visul de azi-noapte în care ți-am apărut!
Pui mâna pe mine,râzi și zici că trăiesc,
Crezi că vorba e lungă și încă glumesc,
Dar privește-mă bine și-ai să vezi un cadavru.
Sărută-mă și pe mormânt se aprinde al tău candelabru.