nu știu ce caut în orașul ăsta trec secvențial prin zloată
se construiește încă un turn de oțel și sticlă lângă două bodegi
bătrânul care traversează strada perfect neregulamentar târâie după el
un bocanc are șireturile încurcate se amestecă prin noroi
vezi demoazela aceea silfidă cu încă trei kilograme în plus peste
greutatea trăznet își pipăie ușor șoldurile nemulțumită
crezând că nu o vede nimeni doar bărbatul cu cioc din octavia argintie
își mângâie sprânceana claxonând tu'ți ceapa ta de aurolac piei d-aci
nu îmi mai dau seama cum e viața de șapte zile/seri încoace pe o mașină
obiect promoțional cineva face reclamă la pământ pe lună
sinistru gândesc și în următoarea secundă taximetristul deschide nuștiuce fm
cernavodă carantină drumuri eu când mai ajung acasă nu am mai fost
din noiembrie îți amintești mă duceai prima și ultima oară
la tatăl meu era bolnav și nu mai voia să mergem la cimitir
în camera mea de copilă patul era prea mic pentru o iubire și atunci
am preferat plimbarea pe plajă deși tu urai vântul
uitasem să îți spun eu fără vânt nu mai trăiesc
pot trăi fără tine fără zloată fără briz-briz.ro și mai ales
fără mașina albă din care am coborât desigur atunci ultima dată
înainte să știu că niciun taxi nu costă mai mult decât
o despărțire un accident și o cupolă de biserică
mă întreb de ceva vreme cât va mai fi șantier la armenească