Sub povara oboselii
Mă confrunt cu o perversă
Și plutitoare visare...

Ca un miop cu o voluptate specială
Mă arunc în abisul unei oglinzi

Stearpă înfățișare plină de cruzime

Torente de cinism mă acoperă
Cînd cad cu visul în alt vis...

Cifrele care îmi măsoară vîrsta
Sînt o simplă convenție...
Neantul se întoarce împotriva mea
Lunecînd printre salcîmii
Din lungul drumului...

Cerșetorii sălbăticiți de foame
Ucid cu pietre cîinii prea blînzi

O moarte piezișă
Fecundează irișii pe gorgane...
Galopul melcilor devine doar...
O simplă lumină albastră
Ca și cum ar arde răsuflările noastre

Nu mă mai strigă nimeni

Peste lucruri trecînd...
Paloarea se scurge în pămînt
Amorțindu-mi mîinile...