Ca petalele unei flori,
Ca apusul soarelui,
Ca noaptea ce vine,
Așa mă simt uneori...
Plină de tristețe, plină de suferință!
Și mă întreb oare se merită?
De câte ori te-am rugat să-mi spui adevarul?
De câte ori am plâns pentru tine?
Acum stau și privesc cum soarele răsare
Cum trandafirii se deschid usor in bătaia vântului
Mă uit la norii ce dispar ușor
Cum totul dispare în lumina dimineții
Încerc să-mi revin
Și totul nu mai pare a fi atât de greu
Punct și de la început!