Inima-mi, ca o gură, flămândă se deschide,
îmi cresc palme cu degete din ea;
culeg, pe ascuns, mângâi, răsfir cuvinte efemeride-
un pic de liniște doar de-ar putea să-mi mai dea.


Mi s-a golit toată: de mama, de lucruri, de vreri;
te cuprinde în ea, strâns te-mbrățișează
cu mult verdele tacit al unei primăveri:
în bujori de emoție, sângele, copil, explodează.


Bine! Locuiește-o! Fă ce vrei tu cu ea,
dar ai grijă, rogu-te, n-o nisipi în cuvinte.
Eu stau pe sub piele, împrăștiat ca o stea,
nemaiaducându-mi de mine aminte...