Clepsidra timpul n-am vrut să înghită.
Dar, fir cu fir,
Nisipul amintirii fuge
În fumul zilelor aproape de-nserat.

Durerea somnului abia simțit
Se stinge sub sărut de catifea,
Oprind doar frunzele să cadă.

În urma ta ramane iar,
Speranța soarelui ce nu apune.
Secunda grăbita îți șterge
Doar ultimul pas,
Iar eu aștept, și ascult,
Să mă regăsești în tine.