Scriu aripi ample tot ce nu se spune,
Brăzdează cerul prevestind furtuna
Se încovoaie spre-ndoieli întruna,
Să le așeze-n carne-nțelepciune.

N-a mai pulsat înfricoșat nici una
Clipind spre zorii spaimelor imune.
Se logodesc talazuri în lagune
Și hula-n larguri nu le-a frânt cununa.

Plesnet de val în ceas flămând se-ntinde
Tăcute gânduri slobod se aștern
Iar spuma orei tandru își cuprinde

Umbra târzie cu-n oftat matern .
În pieptul blând de pasăre se-aprinde
ÃŽnrourarea timpului etern.


10 iulie 2005