Nu din rea voință,
făr’vreun gând ascuns,
mă las purtat
pentru o clipă
sedus de poezie
și-ncerc s-o înțeleg
făr’să mă gîndesc
că poate rănesc
poetul ce a scris-o…
Privirea-mi taie
tot mai adânc
trăirile vesele
sau triste.
Iubire, destin
sau poate chin,
acum vin
cu gust de pelin
să spargă tăcerea
în care a pus
iubire și speranță.