Ca doi vikingi
eșuati pe un mal
în Pacific,
Cu coifurile
și coarnele lor de cristal
admirând cu sufletele lor
de poeți gânditori
peisajul mirific,
Așa suntem noi
acum
zâmbindu-ne reciproc
zâmbete duioase
Sincere, fără echivoc
aproape curgând
aproape siropoase
Pe aceeași lungime de gând
dar niciodată pe același
Eu,irisul tău sclipitor
si tu iubirea mea de mătase...