nu mai suport girl-band-urile, manelistii
si natiunea optimistilor. realmente fiinta mea viseaza la mai bine,
la mai mult, la medicina naturista, la sterilizari in vitro spectaculoase, spectacole montate din japonia pentru virtuosii sensibili la gadget
atitudini politic corecte
pionierate in stiinta, cultura si arta,
viziuni moderate, tineri de profesie, cu speranta, bantuiti de efectele
aceluiasi cumplit firesc
care ne inconjoara si uneori ne ia
ca din oala. cineva ne-a tintuit sufletul.

il aud cum mi se strecoara in pat cu respiratia proaspata, controlata
expir greu dar expir circumspecta ca un animal de apartament
gafaind absent
la binemeritata-i, linistitoare siesta.

imi ramane sa-mi provoc o ascultare
obligatorie asupra a tot ce-mi mai ramane de facut.
asist la un priveghi. aici nu ma cunoaste nimeni.
Fratele arsenie e bocit pentru lipsurile lui, culmea.
Rudele din provincie n-au cautat decat tristetea din ultimii ani.
Ar fi vrut sa aiba macar un cal si o bucata de gradina
pentru un pumn de arpagic si o brazda de ceapa numai si numai a lui.

in loc sa se duca unul se duse altul. cum e scris, ar zice arsenie

daca s-ar mai putea sprijini pe ambele coate in fata unei nenorociri.
el ar fi in stare s-o indure cosind mai departe cu ochii
– o tinta mobila.

horcaitul lu’ tatai-su cand se pisa direct langa stiva de lemne
zgaltaia toti peretii din baie. neras si in papuci, el simtea ca are lumea la picioare.
peste un an sau poate doi intregi
il voi auzi si pe 'mnealui gesticuland larg
mii de salutari.