Din ugerul muntelui
se mulge laptele tare al înălțimilor
și apoi,
prin biberonul aducerii aminte,
din sticla gradată a concediului,
se molfăie ziua de luni,
până ce ziua de luni,
cu adevărat se-ntâmplă,
goală, goluță,
cu scutecul încă ud de jocuri,
în cântecul de legănat hărți.
Loc al căderii-n picioare, biroul,
Doamne, ce ochi mari de hârtie face
și ce urechi de var !
.....Suflu praful de pe deprinderi
și mă mir cât de gospodină-i conștiința,
cum face ordine în treburi,
pompând adrenalină,
la punctul de sprijin al lor,
ca să le aducă la zi.