Tu, ce-ai pătruns cu un cuțit
În biata-mi inimă plângândă,
Și, ca un cârd înnebunit
De draci, ai năvălit flămândă

În cugetu-mi total învins
Culcuș făcându-ți, loc de danțuri,
Nemernico, de care-s prins
Precum ocnașul e de lanțuri,

Cum prins de joc e-un cartofor
Cum de pahar e bețivanul,
Cum viermii de cadavrul lor,
Tu, blestemat-o, mi-ești dușmanul!

Rugat-am spada, cu dreptate
Să taie, spre-a mă libera
Și-otrava, care totul poate,
Să-i deie picătura sa,

Dar, vai! și spada și otrava
Disprețuindu-mă, au spus:
"Rămâi acolo, în mârșava
Robie, pururea supus,

Neghiobule! -- de ți-am ucide
Vampirul, liber dac-ai fi,
Tu, stârvul ai re-nsufleți
Cu sărutările-ți avide!"