fanfara se întindea în urma mortului
mai greu îi venea celui cu toba
când dădea în pielea ei
ecoul se lovea de pereții casei noastre
muzicanții
cântau din mers
puțin înclinați pe spate
ia-mă și pe mine
bocea câte o rudă
dar se speria
când îi aluneca piciorul
pe marginea gropii
groparii băteau cuiele în capacul de lemn
și ăsta era semnul
coborau sicriul încet
aruncau peste el lutul cu lopata
făceau o moviliță
și înălțau crucea
fanfara nu se mai oprea
după o căldare cu vin de la arion
din dealul țintirimului
se revărsau hore și sârbe