Nimic din ce spun nu e mai mare
decât o furnică.
ea adună literele mele mici le depozitează
îi vor fi hrană la iarnă.
din obrăzniciile mele își face piloni
de susținere pentru coridoarele minții ei.

Vine vremea să mă gîndesc și la ea
- sclava insomniilor mele.
în pustie s-a dus iubirea arginții și gloria.
nu pot fi poetul cel genial și mare
cât biserica
pot fi doar aruncatul în stradă
numărătorul de furnici
câte-o lacrimă topește metalul
monedelor aruncate de concetățeni.

sunt singurul cerșetor sărac din România.