Pe o hartă imaginară,
biruind inerția cuvintelor,
un domn uscat visează.
Fericit că a fost invitat
să mediteze la o rostogolire-n gol
a unor vorbe cizelate,
așteaptă să țină un discurs mai elevat.

Pământul chiar s-a săturat
de cuvinte bune spuse de saltimbanci.
Catifelata vorbă poate spune
acum, mâine și în viitor,
un rămas bun fără regret,
căci limba poate să salute,
un talentat orator sau un poet.

Aceia care nu sunt sclavi pe planetă
și aranjează în linie ordonată,
adevărul, frumosul, ironia.
Ei pot elimina pe repetenți,
cei care au pe frunte lor,
trufia, scâtba, poate prostia,
cei fără talent și foarte insistenți.