mărginașă călătorie fac
prin neliniștea ochiului ce nu (se) vede
de prea multă lumină am ajuns să mă asfixiez
nu pot pricepe cum acest spectru pieziș
mă înghesuie între umbre

un imens cuțit lumea asta...

sfredelesc cu unghiile carapacea humei
sunt departe de somnul ce nu se mai trezește
huruie în mine viața ca-ntr-o moară
mă învârte și mă vântură fără milă
am nevralgii cu fiecare cerc parcurs aiurea

naiva pleoapă uimită de vegheri nerostuite

o prelingere în timp
acest prelungit trup închegat
închisoare de inimi mai sigură
decât alcatraz