la ora cinci
oamenii se topesc încet de-a lungul drumului spre casă
nu mai ajung

orașul
cu șosele pătate de umbre în aspic rămâne orfan
cu bunicii

albi diafani
imuni la căldură iubire și toate slăbiciunile joacă șah
în parc

la ora zece
oamenii se recompun din bălțile uleioase știi asta fiindcă îi auzi
își ceartă copiii

orașul
învelit în liniște cu miros de ciorbă adoarme vegheat de luna
inutilă

ca o bijuterie

___
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.