îți scriu cu ultima cerneală a serii
alexei
fărâme pentru
un mâine ce azi nu are auz

aici
între plutele de somn ce-mi pândesc ochii
bolovanii de cuvinte nu lasă urme
ca palma bătătorită a pândarului

ne ascundeam între pomi aspri
livezile de pruni și cireși au devenit
iedera ce ne acoperă
în taină

îți aud
fluieratul în spatele
căruțelor cu roți de lemn
zorii aceia
peste un cer jumate
picură peste frunte
visele tale
odihnindu-ne setea


noaptea
numai noaptea se așează
aici
în fața casei
numărându-ne ușile