-1-
Cuvinte în amurg se răscoală,
trec neîmblânzite în pustiul cetății,
le simt ca pe un sânge fără de început
și fără de sfârșit
cum pulsează în inima timpului.



-2-
Din apă de ploaie
nicicând nu voi face mare,
chiar desfășurând triunghiul:
formă -
gând - armonie.
Doar aici se scaldă
adepții sumbrelor taine.
Eu, cu un drob de sare în palme, pășesc
pe treptele sale.



-3-
Mă scufund agonic în tulbure neant.
Umbre multiforme umbra mea o-nconjoară.
Din gropi sentimentale mă ridic.
Știu că undeva există un Cer.
Muțenia cuprinde...
Se-ncheagă jocul...