Călare pe-o seringă
Nebunia dansează arabic-rabic
Pe buricul degetului meu:
Eu fug de mine înspre nimeni,
Fug oriunde, călare pe ac:
În litere, în secunde,
ÃŽn amintiri.

Și-mi vine să râd atunci de nimicniciile lumii:
Nu fac de mâncare, nu spăl,
nu șterg praful, nu mătur.
Nu fac nimic corect,
Mai ales să trăiesc.

Zăpada s-ar așterne pe mine
Doar moartă, trădătoarea...

Lumea mă blamează,
Mă-mbrâncește
Pe stradă,-n tramvai,
în inimă...

Și nu pot
Să dau cu piciorul, cu bulgărul,
Cu rugăciunea, cu inima,
Decât în tine.

Și nu te mai găsesc. Nu.