iubitul meu și-a uitat vânatul în podul casei
trec ape trec flăcări nu știu cum să îi duc mai departe
carnea lovită pielea arsă pe margine
mă așez în genunchi lângă urma tălpii lui
dau praful deoparte dau inima de cealaltă el nu este

mă aplec beau apă sângerie fără să văd ce fac
fără să îi simt gustul
palatul gurii mi-e deja prea sărat

iubitul meu mă săruta cu o liniște albă mă lăsa vie
trecea în urma timpului peste landuri
chema păunii
să îmi adune dimineața spiritele bune

ziua când a plecat în fiorduri era atinsă de corbi
eu nu am simțit decât vântul sauvage
și adânca rezonanță a mormintelor
de atunci cresc pui de tigri în jurul trupului

să îmi audă cântecul
când merge pe mare fără numele meu în inimă