nervii mei se află grupați în toate
tomberoanele din oraș; le place doar acolo,
printre pungi unse, smocuri de țigară, care
uneori îi pișcă, acolo,în fierbințeală,
cu resturi de mâncare râncezită și aluaturi
nereușite...
azi a trebuit să-i arunc în gunoiul apartamentului
și poate mâine va trebui să merg la vecini
și să-i rog, ca și când le-aș cere ulei, sau vegeta,
să mă lase să-i arunc acolo, în coșul
lor...
dar vai, peste o săptămână voi trece în orașele
vecine; voi merge până în București, prin toată
țara, apoi prin tot continentul, planeta:
tomberoane pline de nervii
mei...
nu zic, acolo le place, sunt cuminți; unii
preferă chiar să se roage înainte de masă,
alții s-au căsătorit, așa,între ei și mai
înfiază și gândaci,joacă
remi...
în ultima vreme însă, în fiecare seară,
dintr-un coș de gunoi se aude:
"Viața pinguinilor e în pericol!
Treeee! Treeee! Treeee!" vor să se facă
auziți...
anul trecut mi-au bătut vreo treizeci la ușă; aveau
o pancardă: "Viața pinguinilor e în pericol!",
mi-au dăruit o coajă de banană și au
plecat...
uneori încearcă să sară în brațele oamenilor,
iar dacă reușesc, urcă, încet, la urechile lor
și le cântă: "Viața pinguinilor e în pericol!
Treeee! Treeee! Treeee!"- unii cred că e
un semn divin, alții fug
la preoți să îi dezlege; cei mai mulți,
însă, simt o gâdilitură puternică și râd în
hohote...
odată pe lună eu merg la fiecare: cei mai
bătrâni, grupul "1988", încearcă să-mi
prezică viitorul-ultima dată mi-au zis
că va avea loc o revoltă în sufletul meu-
și "Viața pinguinilor e în pericol!"

mă gândesc să anunț poliția,
primăria, pe cei de la protecția
animalelor, preoții, familia,
piramide, oceane, munți, Bucureștiul,
Europa, lumea întreagă, să mă rog
pentru toți pinguinii, să-i salvez
de apocalipsă...

pentru început vă spun doar vouă:
"Viața pinguinilor e în pericol!"