Chiar dacă toamna rece,
Pare monotonă, tristă,
Nu înseamnă că deacuma,
Să-mi țin nasul în batistă.

Sau să-mi iau din cui paltonul,
Pentru a nu-ngheța de frig,
Nu vreau ca să-i țin isonul,
Dispoziția să-mi stric.

Lasă-mi bată ea în strună,
Iată vara caldă trece,
Eu îmi zic mai mult în glumă,
Chiar se face timpul rece.

Dar păstrez considerentul,
Și concluziile tale,
Mă îmbrac tot în cămașă,
În picioare-mi iau sandale.

Nu țin cont nici dimineața,
Când văd bruma pe pervaz,
Nici când aerul cam rece,
Mă-nroșește în obraz.

- 1963ÃÃ