dintr-o dată
Coborâtorul m-a luat de mână
atât mai aveam
o treaptă până la El
momentul era ca un trup aruncat
de viu în crematoriu.
iată, degetele mele sunt neant
nici o voce nu zgârie
suprafața lucioasă a mileniului III.
adidași plini de noroi
pacostea ce am devenit pentru uși închise
40 de zile de post în ideea că voi fi martir
abzețerul ce taie în carne vie
sătul de cărbunele memoriei
trufia valoarea speranța copiii soția.
nici o împușcătură bruscă
nici un cuțit în spate pe o străduță întunecată
doar acest curajos Dumnezeu
coborând o treaptă pentru mine.